De ce să mănânci Cuvântul lui Dumnezeu?

La prima vedere pare o întrebare dificilă. Cum adică să mănânc cuvinte?
Dumnezeu ne-a creat și a pregătit și modul în care să ne hrănim cu adevărat trupul și sufletul deopotrivă.

„Însă Isus, răspunzând, a zis:
‒ Este scris: „Omul nu trăiește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.Matei 4:4

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și străpunge până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii.” Evrei 4:12

Biblia ne spune că Dumnezeu când a creat omul “a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu.”(Geneza 2:7). De asemenea, ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16).

Atunci când citim Biblia absorbim chiar suflarea lui Dumnezeu care dă viață.

“Fiule, fii atent la cuvintele mele; pleacă-ți urechea la spusele mele! Să nu se depărteze de ochii tăi;
păstrează-le în adâncul inimii tale. Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc și vindecare pentru tot trupul lor.” Proverbe 4:20-22

Cuvintele lui Dumnezeu sunt viață și vindecare. Ca să beneficiezi de asta trebuie să le mănânci cu regularitate așa cum mănânci hrană în fiecare zi.
Avem nevoie mai mult de Cuvintele Lui Dumnezeu decât avem nevoie de mâncare.

Când a spus Isus că: “Omul nu trăiește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. era după 40 de zile post.
Isus este El însuși pâinea vieții.
“Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din Cer și dă lumii viață.” Ioan 6:33
“Isus le-a răspuns:
‒ Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!” Ioan 6:35

“La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” Ioan 1:1

Din Geneza până în Apocalipsa, Biblia (Cuvântul lui Dumnezeu) ne vorbește despre Domnul Isus, fiul Lui, care a murit și a înviat pentru răscumpărarea noastră. El este Cuvântul și pâinea vieții. Când venim la El și credem în El, găsim împliniri și satisfacții care nu pot fi găsite în altă parte. Isus este adevărata hrană după care tânjește sufletul și trupul nostru.
„Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea pentru gura mea.” Psalmul 119:103

“Când am găsit cuvintele Tale, le-am mâncat. Cuvintele Tale au fost bucuria și plăcerea inimii mele…” Ieremia 15:16

Când Dumnezeu vorbește, este complet diferit de când vorbim noi oamenii.

Când vorbim noi, descriem sau ne apărăm percepțiile asupra realității.
Când Dumnezeu vorbește, El vorbește realitatea în ființă. Cuvintele noastre descriu viața și acțiunea. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător (Evrei 4:12). “tot așa este și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini dorința și va reuși în lucrul pentru care l-am trimis.” Isaia 55:11

Ca să te hrănești cu Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să crezi ce citești în Biblie. Să crezi că Isus este pâinea vieții. Că a murit pe Cruce pentru păcatele noastre iar trupul Lui jertfit a devenit pâinea vieții. Așa cum ne hrănim cu gura, tot cu gura trebuie rostit și proclamat Cuvântul lui Dumnezeu. “Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea, căci îmi pun speranța în judecățile Tale!” Psalmul 119:43
Începe să te hrănești cu El și te vei sătura. Vei experimenta sănătate fizică și spirituală, împlinire și vindecare.

Isus nu s-a născut în 25 Decembrie!

Biblia ne oferă două indicii principale despre nașterea Domnului Isus.

În Luca 1 aflăm de preotul Zaharia și soția lui Elisabeta părinții lui Ioan Botezătorul vărul lui Isus.
„În zilele lui Irod, regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. Soția lui era dintre fetele lui Aaron și se numea Elisabeta.”

„În timp ce Zaharia își îndeplinea slujba de preot, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu,
a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze.”

Perioada în care era desemnată ceata lui Abia să slujească în templu o aflăm din Cronici. Abia a fost una dintre cele 24 de cete preoțești rotative, fiecare dintre ele slujind în templu de două ori pe an – timp de o săptămână fiecare, de la Sabat la Sabat.

„I-au împărțit prin tragere la sorți, între unii și alții… al optulea pentru Abia”
1 Cronici 24

Ceata lui Abia a slujit în templu în timpul celei de-a zecea săptămâni a ciclului preoțesc. Săptămâna a 10-a a din luna Sivan. Luna Sivan durează aproximativ de la jumătatea lunii mai până la jumătatea lunii iunie. La scurt timp după ce Zaharia s-a întors de la îndatoririle sale de preot, Elisabeta a rămas însărcinată cu Ioan Botezătorul.

„Când i s-au terminat zilele de slujbă, s-a dus acasă.
După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând:
„Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!”.” Luca 1:23-25

„În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
Intrând la ea, îngerul a zis:
‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!” Luca 1:26-28

„Maria l-a întrebat pe înger:
‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?
Îngerul, răspunzând, i-a zis:
‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu”.
Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea.
Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.
Maria a zis:
‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!” Luca 1:34-38

Prin urmare, conform textelor de mai sus, putem aproxima luna nașterii lui Isus ca fiind Tishri (de la mijlocul până la sfârșitul lunii septembrie).
Pentru a ajunge la această dată, începem de la conceperea lui Ioan Botezătorul, luna Sivan (iunie), numărăm înainte șase luni pentru a ajunge la anunțul lui Gabriel despre conceperea lui Isus, luna Kislev (decembrie), apoi numărăm înainte încă nouă luni pentru a ajunge la luna Tishri (septembrie), când s-a născut Isus.

Un al doilea indiciu îl găsim când citim despre începerea lucrării lui Isus și crucificarea.

„Isus avea în jur de treizeci de ani când Și-a început lucrarea” Luca 3:23

„Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea.
Pilat le-a zis iudeilor:
‒ Iată-L pe Împăratul vostru!
Ei au strigat:
‒ Ia-L! Ia-L! Răstignește-L!” Ioan 19:14-15

Întrucât Isus avea în jur de 30 de ani când și-a început lucrarea, care a durat trei ani și jumătate, când a murit avea 33 de ani şi 6 luni, deci îi mai trebuiau 6 luni şi ar fi împlinit 34 de ani. Adăugăm 6 luni din luna Nisan când se sărbătoreau Paștele , ajungem în luna Tishri (de la mijlocul până la sfârșitul lunii septembrie).

Ce alte sarbători au fost sau sunt celebrate în 25 decembrie?
Ce se sărbătorea în 25 decembrie înainte de nașterea Domnului Isus?

Cu trei secole înainte de nașterea lui Hristos, oamenii sărbătoreau ziua de 25 decembrie, susțin arheologii. Înainte cu aproximativ 300 de ani de nașterea lui Isus ziua de 25 decembrie a marcat sfințirea celei mai mari statui a zeului soare din lume antică, Colosul din Rodos de 34 de metri înălțime și 200 de tone.

Alți zei care apar în documentele istorice ce s-au născut în 25 decembrie:

Mithras – zeul soare al persanilor, născut dintr-o fecioară într-o peșteră.

Tammuz (Ezechiel 8:14), numit și Baal zeul Soare, fiul lui Semiramis. A murit în timpul unei excursii de vânătoare, probabil ucis de un animal sălbatic, iar cadavrul său a fost găsit prăbușit peste un trunchi de copac putrezit. Mama lui spunea că din trunchiul putred a răsărit un pin și, în fiecare an, pe 25 decembrie, era obișnuit ca oamenii să ia acasă un brad și să-l împodobească cu aur și argint, ca simbol al renașterii lui Tammuz. Preotesele au postit și au plâns 40 de zile și 40 de nopți pentru moartea lui Tammuz la baza pinului, iar odată terminate zilele în care au jelit, și-au mulțumit reciproc prin schimb de daruri, care au fost puse la baza pinului.
În cultura persană au fost Nimrod Semiramis și Tamuz, în cultura greacă au devenit Zeus, Afrodita și Eros iar în cultura egipteană Osiris, Isis și Horus.

Horus fiul lui Isis, născut din fecioară.

Osiris tatăl lui Horus, considerat a fi parte a unei divinități triune Osiris, Horus și Isis

Attis din Frigia născut din fecioara Nana sau Cybele.

Zoroaster/Zarathustra născut dintr-o fecioară de 15 ani, Dughdhava.

Hermes fiul fecioarei Maia, membru al unei treimi Hermes Tris Megistus.

Semiramis și Tammuz

În prima imagine Semiramis și Tammuz

Attis

Attis

Adevărul este simplu și este statuat cu putere în Biblie, cea mai citită și verificată carte din lume.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Ioan 3:16
Nu găsim în Biblie vreo referire la o sărbătoare a nașterii lui Isus. Pentru nașterea și jertfa Lui Isus pe Cruce ar trebui să fim recunoscători în fiecare zi.

„Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.” Romani 10:9

Ești invadat de gânduri rele?

„și supunem orice gând ascultării de Cristos.„ 2 Corinteni 10:5 (NT SBR)

Ești invadat de gânduri rele?

Una din strategiile diavolului de a ne ataca este să ne invadeze mintea cu gânduri care să răscolească răni vechi, abuzuri, amintiri dureroase sau experiențe de care ne este rușine, tot felul de frici, manipulare și constrângeri.

Mecanismul este pe cât de simplu pe atât de eficient. Declanșatorul poate fi o discuție, imagini, o situație dificilă și de cele mai multe ori provine din interacțiunea noastră cu cei din jur sau cu mediul înconjurător. Odată ce s-a declanșat gândul sau gândurile rele, bătălia a început la nivelul minții. Urmează amarăciune, ură, dispreț, frică, rușine.

Sentimentele care rezultă în urma acestor gânduri sunt greu de stăpânit și pot produce multe pagube.
Creatorul nostru Dumnezeu a pregătit pentru noi un mecanism la fel de simplu prin care ne putem lupta eficient cu gândurile noastre și putem câștiga bătălia la nivelul minții.

Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său ISUS să moară pentru noi și astfel prin moartea și învierea Lui să fim înfiați în familia lui Dumnezeu. Isus a câștigat pe cruce bătălia pentru noi.
”A dezarmat conducerile și autoritățile și le-a făcut de rușine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce.” Coloseni 2:15
Prin Isus suntem învingători! Cum ?
Simplu : gândurile noastre le supunem ascultării de Cristos!
Poți spune asta cu voce tare sau în gând de câte ori este nevoie, pentru fiecare gând în parte, efectul e garantat.
” gândurile mele le supun ascultării de Cristos”
După ce rostești aceste cuvinte poți trece la următorul pas. Să pui în mintea ta Cuvântul lui Dumnezeu și să înlocuiești răul cu bine.
”Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereți orice doriți și vi se va da.” Ioan 15:7

”De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ
și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” Filipeni 2:9-11

”nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” Isaia 41:10

Cu ISUS suntem biruitori!